Pandemia, pe scurt, opinie strict personală, dincolo de considerații medicale. Noi, ca indivizi, ne naștem ca să evoluăm. Evoluăm învățând niște lecții spirituale: lecția iertării, a înțelepciunii, a iubirii, a altruismului, a generozității, a recunoștinței. Unii le învață mai repede, alții le învață mai greu, prin suferință, alții nu le învață deloc, fiindcă n-au chef să învețe sau sunt grei de cap, nici nu contează. Fiecare are ritmul lui propriu de evoluție, pentru că am fost înzestrați cu liber arbitru. Suntem liberi să facem alegeri – bune, proaste, cum or fi, dar, evident, suportăm consecințele alegerilor noastre. Pe termen scurt si pe termen lung. La fel, putem să învățăm conștiincios și să trecem mai departe sau putem s-o tărăgănăm la nesfârșit. Uneori mai dăm câte-un extemporal pe nepusă masă, alteori trebuie să facem recapitulare, după caz…
Când mai mulți indivizi nu-și învață lecțiile, se creează o conștiință colectivă formată din valori greșite, o karmă colectivă, pentru că și popoarele au lecțiile lor, iar la un moment dat le vine factura. Au de învațat anumite lecții și valori – a patriotismului, a toleranței, a responsabilității, a moralității, a respectului față de nație, de pământul pe care s-au născut, față de muncă, de istoria națională etc. Vezi cazul Afganistan. Putem da vina pe americani sau pe oricine și orice, dar un popor în care bărbații dau bir cu fugitii și își abandonează femeile si copiii, lăsând țara de izbeliște, pe mâna talibanilor e un popor care nu a învățat niște lucruri simple. Și în final dă socoteală, chiar cu prețul unor victime colaterale. Nimic nu se întâmplă în Univers fără un scop precis, de la căderea unui meteorit până la nașterea unei planete. Eu cred că Dumnezeu nu pedepsește nici oameni, nici popoare, cum am auzit atât de des. “Dumnezeu s-a supărat pe noi și ne-a trimis pandemia/tornada/cutremurul etc” – sau variațiuni pe aceeași temă. Nici vorbă. Pentru că Dumnezeu e iubire și răbdare infinită… Scopul Lui nu e să ne pice la examen, ci să ne ajute să-l luăm, să pricepem odată ce e de priceput, de preferință cât mai repede. Uneori e nevoie de un duș rece, că altfel nu ne trezim. Când mai multe popoare au restanțe pentru că au luat-o pe arătură, se creează o karmă la nivel de umanitate. Și culegem ce am semănat, la nivel macro: egoism, răutate, indolență, lipsă de asumare, lipsă de respect față de oameni și natură și alte buruieni.
Virusul e doar un instrument prin care trebuie să ne învățăm lecțiile la care am chiulit, nu virusul e lecția! Trebuie să conștientizăm că nu mai merge cu șmecheria, nu mai merge cu hoția, cu corupția, cu ura, intoleranța, cu egoismul, cu oportunismul, nu mai merge cu pasarea responsabilității în curtea vecinului. Nu putem trece clasa cu lecțiile neînvățate și cu restanțe. Ca la școală. Dacă ne-am picat examenele în 2020, ne prezentăm în 2021, poate între timp ne-a mai venit mintea la cap! In 2020, strategia generala a fost “Las’ că merge și-așa”. Țeapă. Nu (mai) merge! Pandemia a fost pentru unii o șansă să se îmbogățească peste noapte, speculând niște frici colective. Așa-zisul vaccin e o mare afacere. Măștile sunt o mare afacere. Testele sunt o mare afacere. Contractele bănoase cu statul sunt o mare afacere. Ați văzut un nucleu cu cele mai luminate minți de pe planetă, care să lucreze împreună la crearea unui ser-minune? Da’ de unde. Ăsta e doar un scenariu de film de la Hollywood. În realitate a fost care pe care! Și-au tras preșul de sub picioare unii altora, s-au băcălărit în public, și-au distrus reciproc credibilitatea și și-au desființat argumentele, indiferent de consecințe – economice, sociale, medicale. Banii au fost pe primul loc, lor li s-a închinat omenirea. Dumnezeu nici măcar n-a fost în ecuație, decât, eventual ca să fie arătat cu degetul: Iată vinovatul! Examen picat, așadar. Cine-și închipuie că vaccinul a fost creat din iubire de semeni e chiar naiv. Dar nu vă grăbiți să-i invidiați pe îmbogățiții pandemiei, că încă nu s-a tras linie. Le va veni factura negreșit. Și nu mi-aș dori deloc să fiu în pielea lor.Nu putem schimba situația la nivel global, dar singura noastră șansă e să schimbăm fiecare ceva în pătrațica lui. Pic cu pic se face mare…Suntem aproape de finalul lui 2021, merge greu cu învățatul, că între timp ne-a apucat cheful de plimbare, foamea, setea, lenea – abia dacă vom trece la limită, cu un 5. Dacă îl picăm și pe ăsta mai avem o șansă în 2022. Universul nu se grăbește deloc, timpul lui e infinit. Întrebarea este: noi cât timp avem de pierdut?
