Fă loc noului în viața ta! Nu te mai lupta din toate puterile, numai să nu-l lași să intre. Știu că schimbările te sperie de moarte, de parc-ar veni o tornadă pe care ăștia de la meteo au uitat s-o anunțe. Nu te mai crampona de cunoscut și nu mai refuza cu îndârjire schimbi ceva, orice. Lasă lucrurile să curgă. Acceptă câteodată să mergi legat la ochi și dă-ți voie să simți, fără să vezi. Nu zic să nu păstrezi ce e cu adevărat valoros, să renunți la tradiții și obiecte dragi. Nu zic că rutina e neapărat rea. Uneori e chiar necesară. Dar nu să-ți faci din ea Evanghelie.
Esti un proiect in lucru. Lasă spațiu si pentru nou, nu-l mai privi ca pe-un musafir nepoftit, venit să-ți strice tihna și confortul, când tu tocmai te uitai la serialul preferat, tolănit comod pe canapea, cu o punga de popcorn în brațe. Să faci loc noului în viața ta înseamnă mai mult decât să arunci hainele demodate din dulap și alimentele din frigider care dau să se strice.

Înseamnă să îmbrățișezi schimbarea, să accepți ca ziua de mâine să fie diferita de cea de azi. Să nu prinzi rădăcini într-un loc, să cutreieri. Să te pierzi pe poteci necunoscute, să ai curajul să te abați de la traseele marcate. Să iei un bilet spre oriunde. Unde pui degetul pe hartă. Să fii deschis unor noi experiențe și aventuri. Să nu te agăți cu disperare de lucrurile cunoscute, cum se agață copiii de mâna părintelui care-i duce în prima zi la gradiniță. Să nu te cramponezi de planuri și liste, să fii spontan și cu mintea deschisă. Să experimentezi, să te joci. Să porți câteodată ochelari roz. Să nu te uiți mereu în buletin și să zici: “La vârsta mea…?“. Da. La vârsta ta. La orice vârstă. Eu cred că noi, românii, suntem prea crispați, prea cuminți, prea conservatori, prea tradiționaliști. Comparativ cu alte popoare, îmbătrânim prea devreme. De ce să nu dăm vieții din când în când o adiere de vacanță? Să fim relaxați și puși pe șotii și să facem petreceri în pijamale. Să dansăm în ploaie, cu pantofii în mână. Să dăm muzica la maxim.
Scutură-ți praful de pe vise, refă planurile. Dărâmă ziduri. Deschide larg geamurile, să intre aer proaspăt. Schimbă decorul. Mută mobila. Schimbă-ți obiceiurile și tabieturile, uită de ceas! Știu oameni care-si beau cafeaua sau ceaiul la ora fixă, în același loc – deși nu sunt britanici! Știu oameni care merg de șapte ani în același hotel, că știu ei cum stă treaba acolo și nu-i cazul să riște cu ceva nou. Și sunt nemulțumiți dacă se schimbă bucătarul! Că “ăla nou” are, dom’le, alte gusturi, cu care nu sunt obișnuiți. Mama face atacuri de panică de câte ori schimb ceva prin casă – și nu sunt mofturi sau fițe, pur și simplu schimbările o destabilizează. “Da’ alea vechi de ce nu sunt bune?”. Pentru că-s vechi și nu poți fi un om nou într-o energie veche, îmbâcsită. De-aia.

Fă loc în viața ta și oamenilor noi, care s-ar putea să te surprindă. Oameni cunoscuți întâmplător, cu care poti petrece o seară agreabilă la un pahar de vin sau care-ți pot deveni prieteni pe viață. Oameni interesanți, care te fac să privești lumea cu totul diferit. Locurile noi inspiră, oamenii noi pot deveni muze.
Fă ceva ce n-ai mai facut, încearcă ceva ce n-ai mai încercat – bate la tobe, fă un curs de salsa sau un salt cu parașuta, orice te scoate din ritm. Schimbând fereastra prin care privești lumea, s-ar putea să vezi lumea total diferit. Și să-ți vină idei noi (uneori crețe).
Încearcă gusturi și arome inedite. Nu te du prin lume ca să mănânci sarmale cu mamăliguță în primul restaurant românesc. Împrietenește-te cu alte culturi, cu mâncărurile lor, cu condimentele lor, cu poveștile și legendele locale. Ascultă-le muzica, lasă-te purtat de experiența în sine, cum te lași purtat în voia valurilor pe-o saltea. Impregnează-te de locurile prin care treci.
Fii deschis la schimbari de stil. Ieși din tipare. Descoperă-te. Fii maleabil. Presără puțină nebunie în viața ta. Colorează-te, însorește-te, reinventează-te, surprinde-te, energizează-te. Dă-ți voie să absorbi noul, să-l inspiri prin toți porii, cum inspiri aerul sărat al marii.
Dă-ți voie să crești. Dă-ți voie să fii copil.